luni, 21 martie 2011

Te iubesc, te urăsc – să le acceptăm sentimentele!



Cu siguranţă orice părinte sau orice persoană care a avut ocazia să petreacă mai mult timp în preajma copiilor a observat că cei mici au tendinţa să fie foarte sinceri în privinţa preferinţelor şi sentimentelor lor. De multe ori ei nu ţin cont de rigori sociale, de regulile de politeţe şi spun direct dacă o persoană sau un lucru le place sau nu le place. Un asemenea exemplu este cel al unui copil care merge pe stradă de mână cu mama lui. Din întâmplare se întâlnesc cu o colegă de serviciu a mamei, cel mic este îndemnat să o salute, dar refuză motivând că nu-i place de tanti pentru că „are nasul prea mare”. Acest mod de a se comporta provoacă ruşinea mamei faţă de persoana care tocmai a fost jignită de copil şi adesea se aşteaptă scuzele de rigoare de la „micul neastâmpătat”, în plus este mustrat în mod public (de faţă cu persoana respectivă) şi mama îşi cere scuze în numele lui. Fără îndoială că o asemenea situaţie nu este dorită de nimeni, însă este important să le dăm copiilor dreptul să aibă propria lor opinie. Un alt asemenea exemplu întâlnit de curând este cel al unui băieţel de 4 ani care la plecarea musafirilor este întrebat de mama lui: „Alexandru, cum spui când pleacă invitaţii?” (mama dorind să arate musafirilor cât de politicos este micuţul). Răspunsul acestuia a venit însă cu o sinceritate neaşteptată: „În sfârşit....!”

Cea mai mare nevoie a celor mici este să li se accepte sentimentele, atât cele plăcute auzului, cât şi cele mai puţin plăcute. De fapt, atributele de plăcut sau neplăcut, frumos sau urât, când vine vorba de sentimente sunt dobândite prin intermediul prejudecăţilor sociale. Un sentiment nu poate fi bun sau rău, ci pur şi simplu este! Un frate mai mare care observă că sora mai mică este luată în braţe în timp ce el trebuie să se chinuie să ţină pasul cu părintele poate spune: „O urăsc pe sora mea!”. Reacţia cea mai frecventă probabil din partea părintelui este aceea de a nega sentimentele copilului: „Nu-i adevărat, nu ai cum să o urăşti, sora ta este foarte drăguţă şi nu ţi-a făcut nimic rău, de fapt îţi iubeşti sora!” În acest caz copilul poate dobândi un comportament fals, se poate preface de faţă cu părinţii că simte pentru sora lui ceea ce şi-ar dori ei, iar când sunt doar ei doi în cameră, el cu sora lui, îşi poate manifesta dispreţul pe care îl simte pentru ea. Ana Savin, autoarea cărţii „Totul se întâmplă înainte de 6 ani”, afirmă: Dacă nu-i lăsăm să se elibereze de furie şi ostilitate, nu va mai rămâne loc pentru dragoste şi afecţiune”.

În regulă, acum că am aflat că negarea sentimentelor nu este cel mai bun răspuns, să vedem care ar fi calea mai potrivită de a face faţă unei asemenea situaţii. În cazul în care copilul vorbeşte despre ura sa, ca în exemplul de mai sus, o reacţie sănătoasă ar fi: “Mihai, înţeleg că acum simţi ură faţă de sora ta, ce te face să simţi asta?”. În acest fel Mihai se va simţi înţeles şi acceptat, se va detensiona, şi va primi chiar prin această înţelegere confirmarea de care avea nevoie, şi anume aceea că mama îl iubeşte şi că este preocupată de el, gelozia faţă de sora lui scăzând.

În final este important de menţionat că deşi nu există în realitate eticheta de bun sau rău când vine vorba de emoţii şi sentimente, manifestările comportamentale pot primi aceste însuşiri. Acceptăm că în momentul de faţă Mihai îşi urăşte sora, dar este inacceptabil ca el să o lovească. De aceea, comportamentele pot fi amendate, dar numai după ce s-a înţeles şi acceptat sentimentul care stă în spatele lor. Disciplina se face când “rezervorul de iubire” al copilului este plin.


Referinţe bibliografice:

Ana Savin – Totul se întâmplă înainte de 6 ani

Ross Campbell – Educaţia prin iubire, Bucureşti, 2001, Editura Curtea Veche


Psih. Andreea Matauan

joi, 10 martie 2011

Eu, unic şi capabil!

Program educaţional de dezvoltare şi valorificare a resurselor cognitive, afective şi sociale ale preşcolarului (4-8 ani)

Misiune

Programul nostru îşi propune să desfăşoare activităţi menite să stimuleze atât cogniţia, cât şi curiozitatea, motivaţia, perseverenţa, capacitatea de organizare şi înţelegere, dechiderea către experienţe noi a viitorului şcolar.

Argument

Când merge la şcoală, copilul se confruntă cu provocarea de a face faţă unui mediu nou, cu cerinţe noi şi cu o altă structură, toate acestea putând genera sentimente de teama şi nesiguranţă. Teama copilului poate fi atât de destabilizatoare încât, pe de o parte îl poate împiedica să-şi valorifice la maximum capacitatea intelectuală, iar pe de altă parte poate fi o barieră în calea achiziţionării noilor cunoştinţe.
Alături de părinţi şi educatori, dorim să preîntâmpinăm nevoile psihologice ale copilului, şi să le oferim preșcolarilor şansa de a a-şi dezvolta competenţele sociale şi emoţionale (încrederea, organizarea, perseverenţa, înţelegerea, rezistenţa emoţională) prin intermediul unor activităţi interactive, care vor reprezenta un suport în formarea mecanismelor gândirii, memoriei, imaginaţiei, şi dobândirii siguranţei şi autonomiei afective.

Structura programului

Modulul 1. Acceptare de sine şi încredere – cunoaşterea de către copil a propriilor calităţi şi dobândirea încrederii de a le exprima; atitudine tolerantă în faţa eşecului şi curajul de a nu renunţa; construirea unei imagini de sine pozitive.

Modulul 2. Emoţii şi motivaţie.- exprimarea liberă, dezinhibată şi spontană a copilului, antrenarea atitudinii de tipul ”Eu, pot! Voi face tot posibilul să reuşesc!”

Modulul 3. Gândire şi atenţie - stimularea mecanismelor cognitive (gândire, limbaj, memorie, imaginaţie, atenţie)

Modulul 4. Relaţii sociale şi atitudine – dezvoltarea potenţialului empatic al copilului, antrenarea conduitelor prosociale şi de socializare.

Beneficiile copilului pe termen lung

  • Încredere în sine şi independenţă.
  • Gândire de tip ”Eu pot!”.
  • Conduite tolerante.
  • Disponibilitate spre cooperare.
  • Armonizarea propriile nevoi cu cele ale grupului.
  • Exprimare emoţională deschisă, spontană şi autentică.
  • Capacitate de analiză critică şi rezolvare de probleme.
  • Dezvoltarea creativităţii
  • Capacitate de concentrare şi perseverenţă.

Tipuri de exerciţii:

  • Exerciţii de exprimare emoţională spontană
  • Jocuri pentru depăşirea inhibiţiilor şi a blocajelor emoţionale
  • Exerciţii de empatie
  • Jocuri de rol
  • Exerciţii de identificare
  • Exerciţii de comparaţie
  • Exerciţii de asociere în baza unui criteriu logic
  • Tehnici de fantezie
  • Tehnici de mişcare şi dans
  • Artterapie (desen, pictură, modelaj)
  • Exerciţii narative (crearea de poveşti)

Număr de ședințe: 12
Durata şedinţei: 1h şi 30 de min
Frecvenţa şedinţelor: 1 şedinţă/săptămână
Grupa de vârstă: 6-8 ani
Facilitatorii grupului: Carmen Vieru, Andreea Măţăuan


Grupuri psiho-educaţionale pentru copii şi adolescenţi (8-16 ani)

Copiii diferă mult între ei în privinţa intereselor, a limbajului, a temperamentului, a felului de a gândi şi a modului de a se comporta. Reacţiile lor sunt influenţate de mulţi factori, cum ar fi mediul din care provin, grupurile de prieteni, experienţele lor trecute, personalitatea şi, cu precădere, modul în care ei înţeleg lumea şi se raportează la ea. Confruntaţi cu situaţii noi, chiar dacă sunt diferiți, copiii şi adolescenţii au adesea comportamente dezadaptative. Fie sunt inflexibili, impulsivi, sau, dimpotrivă, sunt nesiguri, retraşi şi temători. În acest sens, programul psihoeducaţional îşi propune să ajute copiii şi adolescenţii :


* Să-şi folosească în mod creativ inteligenţa.

* Să aplice în practică ceea ce învaţă.

* Să aibă o bună capacitate de a discerne, de a lua decizii.

* Să îşi exprime şi expună opiniile cu încredere în faţa altora.

* Să colaboreze eficient cu ceilalţi.

* Să-şi cultive spiritul de iniţiativă.

* Să finalizeze activităţile pe care le încep.

* Să îşi organizeze timpul.

* Să îşi accepte propria imagine corporală.

* Să îşi asume spaţiul lor personal în cadrul locuinţei.

* Să gestioneze impulsurile agresive.


Grupurile psiho-educaţionale sunt împărțite pe 5 arii de dezvoltare, după cum urmează:


1. Grup de autocunoaştere şi acceptare de sine. Acest grup are ca scop îmbunătăţirea imaginii de sine, creşterea nivelului de încredere în funcţie de propriile calităţi descoperite, acceptarea imaginii corporale.


2. Grup de dezvoltare a abilităţilor cognitive. În cadrul acestui grup copiii sau adolescenţii vor învăţa să ia decizii, îşi vor dezvolta tehnicile de memorare, va fi stimulată imaginaţia şi rezolvarea de probleme.


3. Grup de dezvoltare emoţională. Acest grup se axează pe stimularea inteligenţei emoţionale. Înţelegerea şi gestionarea propriilor emoţii şi sentimente, învăţarea de modalităţi de a face faţă cu succes emoţiilor din preajma examenelor, dezvoltarea capacităţilor empatice.


4. Grup de dezvoltare a abilităţilor de relaţionare și comunicare. În cadrul acestui tip de grup accentul se va pune pe rolul copilului sau adolescentului în colectiv, pe modalităţi de a coopera cu ceilalţi, pe descoperirea propriilor calităţi şi resurse şi a modului de a le valorifica în cadrul grupului.


5. Grup de management al informațiilor și al învăţării. Acest grup se concentrează în jurul organizării eficiente a timpului, stabilirii priorităţilor, tehnicilor pentru o învăţare de durată, nu doar pe termen scurt, gestionarea emoţiilor negative.



Fiecare dintre cele 5 grupuri este alcătuit din 6 întâlniri, frecvenţa fiind de o întâlnire pe săptămână.


Fiecare şedinţă durează o oră şi jumătate.




Numărul de locuri este limitat, un grup fiind constituit din 6-10 participanți.


Înscrieri și întrebări: carmen_vieru@yahoo.com, andreeamatauan@yahoo.com

vineri, 4 martie 2011

Seara „Părinte acum”

Ne propunem să fim alături de dumneavoastră, părinţii, prin cursuri interactive despre ce înseamnă a fi părinte. Vă invităm în fiecare miercuri seară la o întâlnire de 2 ore şi jumătate, între orele 18:30-21:00.


Aceste întâlniri desfăşurate săptămânal vor avea diverse tematici, toate legate de rolul de părinte, de dificultăţile şi bucuriile întâmpinate, de comunicarea eficientă cu copilul, de modul în care suntem părinţi fără a neglija celelalte roluri din viaţa noastră (femeie/bărbat, soţie/soţ) etc.


Prima temă pe care o propunem pentru miercuri, 9 Martie 2011, este: „Eu - părintele”. În cadrul acestei teme vom răspunde împreună la următoarele întrebări:

  • Cum m-am schimbat de când am devenit părinte?
  • Ce fel de părinte sunt? (autoritar, permisiv, ferm)
  • Care sunt lucrurile pe care le aştept de la copilul meu?
  • Cum fac să îi impun reguli, oferindu-i în acelaşi timp libertate?
  • De ce îmi este greu să...?
  • Ce am preluat fără să vreau de la propriii mei părinţi?



De la săptămână la săptămână vom stabili, împreună cu părinţii care participă, tematici de interes. Odată ce v-aţi înscris la un grup prezenţa săptămânală nu este obligatorie, fiecare poate veni la întâlnire atunci când se abordează o temă care îl preocupă.


Prima şedinţă, cea de miercuri, 9 Martie 2011 este gratuită.


Locaţia: Sediul Asociaţiei Creativ, Str. Pache Protopopescu Nr. 104, sector 2 Bucuresti

(la 5 minute de statia de Metrou Iancului,vizavi de PRO TV)


Înscrieri şi întrebări:

Carmen Vieru: tel. 0726 779 826, e-mail: carmen_vieru@yahoo.com

Andreea Măţăuan: tel. 0721 923 175, e-mail: andreeamatauan@yahoo.com


Vă aşteptăm cu drag,

Echipa Părinte acum