Psihoterapeut Andreea Matauan - AITA
De la nastere si
pana la varsta de 3 ani, copilul cu o
dezvoltare tipica invata foarte multe lucruri. El invata cum sa existe in lume,
incepe sa fie capabil sa se calmeze singur, sa se simta bine in propriul corp,
sa relationeze cu parintii si sa se bucure de dragostea lor, sa-si manifeste
nevoile si sa inceapa sa aiba ganduri si idei despre ceea ce se intampla in jurul
lui, pe care poate sa le exprime.
Bubu descoperind o jucarie cu sunet la Asociatia AITA
In cazul copiilor
cu tulburari de dezvoltare, achizitiile specifice acestor stadii sunt de multe
ori mult mai dificil de atins. Iar cunoasterea etapelor de catre parinti si
specialisti este importanta. Daca observam ca un copil de 2 ani este inca in
etapa 1, in care ii este greu sa se calmeze singur si sa gaseasca liniste in
propriul corp, vom sti ce asteptari sa avem de la el si cum sa il ajutam, vom
sti ca el are nevoie sa mastereze etapa 1 si ca nu ii putem cere comportamente
specifice etapei 4, de exemplu.
Etapa 1 – Autoreglare si interes pentru lume (0-6 luni)
Prima provocare a
unui nou-nascut este sa faca fata
tuturor impulsurilor senzoriale care vin spre el. Se intalneste cu sunete,
cu lumini si culori, cu diverse atingeri, cu un evantai de mirosuri si
experimenteaza gustul. In aceasta prima etapa el invata cum sa integreze
informatia senzoriala reglandu-si raspunsul si gasindu-si starea de calm. Bebelusul invata cum sa se simta bine in
propriul corp, in cadrul mediului sau.
Etapa 2 – Intimitate, implicare si gasirea dragostei
(7-12 luni)
Dupa ce s-a
obisnuit cu lumea care il inconjoara, copilul a invatat sa isi identifice
parintii, iar aceasta a doua etapa este cea in care relatia cu parintii este un izvor de bucurie si de siguranta.
Bebelusul este foarte atasat de parintii sai si poate deja sa le arate cat de „indragostit”
este de ei: ii priveste in ochi, le
zambeste, se lumineaza la fata cand ei intra in campul sau vizual. Masterarea
acestei etape reprezinta o fundatie importanta pentru dezvoltarea ulterioara,
copilul stie ca relatiile de dragoste sunt posibile si ca poate sa exploreze in
continuare mediul in siguranta. Tot in aceasta etapa se dezvolta si abilitati
precum: a-si mentine atentia timp de 30 de secunde, a discrimina diverse sunete
si a identifica vocile parintilor, a recunoaste obiecte si persoane familiare.
Etapa 3 – Comunicarea in doua sensuri (13-18 luni)
Pe langa bucuria de
a fi impreuna cu mami si cu tati, copilul descopera in aceasta etapa ca el
poate influenta comportamentul parintilor sai: daca el zambeste, tati o sa-i
zambeasca la randul lui; daca isi intinde mainile catre mami, mami o sa isi intinda
si ea mainile spre el. In felul acesta se creeaza comunicarea bidirectionala, un dialog ia nastere intre copil si
parintii sai. Copilul devine o fiinta care poate sa isi impuna vointa in
lume, poate sa influenteze mediul in
care traieste si constientizeaza asta. Daca scapa o jucarie pe jos, aceasta
face un zgomot; daca apasa un buton, jucaria incepe sa cante; daca plange, mami
vine la el etc. Comunicarea in doua sensuri este esentiala pentru dezvoltarea si intelegerea relatiilor cu ceilalti:
daca cel mic ia jucaria altui copil, acela nu o sa mai se mai joace cu el (copilul
poate invata dezavantajele acestei actiuni), daca o prinde pe mami de mana,
mami il prinde si ea de cealalta mana (copilul invata cum sa isi arate
afectiunea).
Etapa 4 – Comunicarea complexa (19-24 luni)
Daca in stadiul
anterior, comunicarea se rezuma la un sigur gest pe care copilul il facea
pentru a primi raspuns, in aceasta etapa copilul devine capabil sa indeplineasca si sa inteleaga o serie mult mai larga
de gesturi. Acum poate sa isi arate bucuria de a fi impreuna cu parintii
alergand catre ei, dandu-le o imbratisare si un pupic. In aceasta etapa,
copilul dispune de mai multe mijloace de
a-si exprima dorintele: poate sa ia parintele de mana, sa-l duca in locul
in care este obiectul dorit si sa-i arate cu degetul ce vrea. Copilul invata sa
descifreze gesturile altora, poate intelege dintr-o serie de comportamente ale
parintilor daca acestia sunt suparati sau bucurosi, daca este in siguranta sau
in pericol. Personalitatea sa iese la
iveala, iar sentimentul sinelui se dezvolta. Daca inainte modalitatea de a
exprima refuzul era una pasiva
(plangea), acum poate cauta un lucru
care i-a fost luat, poate sa refuze sa faca o activitate indreptandu-se catre o
alta actiune preferata.
Etapa 5
– Idei bazate pe emotii (25-30 luni)
Jocul este cel care
ajuta copilul sa-si dezvolte intelegerea asupra lumii. In acesta etapa cel mic
foloseste jocul ca mijloc de a-si
exprima intentiile, nevoile si emotiile. Jocul este modalitatea lui de a
exersa si de a integra realitatea. De acum are o gama mai variata de cuvinte la
care poate apela si incepe sa inteleaga
ca exista simboluri si care este utilitatea lor. Acum, daca vrea de
mancare, poate sa se gandeasca la mancare si sa o ceara: „Mami, papa”. Se
dezvolta lumea reprezentarilor interioare ale realitatii, pe care se sprijina
procesul gandirii. Cuvintele in sine, care se afla in plina expansiune, sunt
niste simboluri. Etapa acesta este caracterizata de o gandire pornind de la propriile emotii si sentimente, copilul isi
foloseste reprezentarile, gandirea, cuvintele si gesturile pentru a exprima
stari, nevoi, dorinte. In aceasta perioada, emotiile exprimate in joc nu au o stabilitate anume, orice prilej din
mediu poate determina ca emotia sa se schimbe. Astfel, copilul leagana
linistit o papusa, apoi intalneste o castanieta si incepe sa o miste energic,
exprimand furie, dupa care gaseste niste creioane si o foaie si zambeste
incepand sa coloreze, iar apoi se poate intrista ca ursuletul este pe covor, intors
cu fata in jos. Emotiile si activitatile
de joaca se alterneaza cu rapiditate.
Etapa 6 – Gandire afectiva si logica (31-36 luni)
Dupa ce a exersat
diverse emotii in activitati de joaca, este timpul ca gandirea afectiva si
logica sa se dezvolte. Astfel, jocul
copilului va contine acum mai multe secvente cu sens, care vor decurge in
mod firesc. Papusa va primi de mancare, dupa care se va culca, apoi se va trezi
si va bea un ceai. Copilul nu va mai trece de la o jucarie la alta,
prefacandu-se ca este altcineva. Acum, daca va gasi ursuletul pe jos, il va
invita sa manance cu papusa, daca va gasi creioane, se va putea preface ca
papusa scrie o scrisoare. Diverse obiecte pot fi integrate acum, cu sens, in
jocul de baza. Copilul invata sa aiba
concepte de spatialitate si temporalitate, pornind de la emotiile personale.
Daca il intereseaza unde este mama, si afla ca mama este la cumparaturi, va
stii ca la cumparaturi este alt spatiu decat interiorul casei. Daca astazi ii
ia jucaria fratelui, poate sa isi dea seama ca maine ii poate lua si el
jucaria. Acum poate raspunde la intrebari de genul: „Ce?”, „Cand?” si „De ce?”.
Pe masura ce creste, copilul invata sa integreze din ce in ce mai multe
informatii din mediu pentru a pune la punct propriul sistem de rezolvare de
probleme si de gestionare a propriilor emotii si reactii.
Surse de informatie:
Conferinta Terapie
Socio-Emotionala prin joc a copilului cu tulburari de dezvoltare, Bucuresti
12-13 sept 2012
