STADIILE DEZVOLTĂRII COGNITIVE – JEAN PIAGET
1. Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani)
De la acţiuni reflexe la activităţi orientate de scop
Permanenţa obiectului (copilul începe să caute obiectul după ce a dispărut din raza lui vizuală)
Diferenţierea schemelor de acţiune integrate într-un ansamblu organizat
Acomodarea (adaptarea la noile informaţii) este mai accentuată decât asimilarea (învăţarea noilor informaţii)
2. Stadiul preoperaţional (2-7 ani)
Abilitatea de a gândi în simboluri
Ireversibilitatea perceptivă
Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie (ex: A+B=C, dar nu şi B+A=C)
Comunicare verbală
Este posibilă schematizarea obiectelor în desen
Egocentrism – dificultăţi în a sesiza punctul de vedere al celuilalt
3. Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani)
Capacitatea de a rezolva logic problemele prin manipularea concretă a obiectelor (ex: numărătoarea)
Surprinderea invarianţei
Înţelegerea legii conservării
Capacitatea de a clasifica şi seria
Înţelegerea reversibilităţii
4. Stadiul operaţiilor formale (11 ani-adult)
Capacitatea de a rezolva probleme abstracte
Raţionamentul ipotetico-deductiv
Operare asupra posibilului
Preocupări privind probleme sociale şi de identitate
STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE – ERIK ERIKSON
1. Încredere versus neîncredere (0-18 luni)
Eveniment: hrănirea
Dezvoltarea sentimentului de încredere sau neîncredere în persoana care îl îngrijeşte în funcţie de felul în care este îngrijit(hrănit) – existenţa sau nu a unui program bine stabilit, constanţă în îngrijire.
2. Autonomie versus nesiguranţă (1,6-3 ani)
Eveninent: controlul propriului corp
Dezvoltarea sentimentului autonomiei personale sau îndoileii (ruşinii) în funcţie de nivelul abilităţilor de autoservire, de reuşita autocontrolului sfincterian şi a mişcărilor
3. Iniţiativă versus vinovăţie (3-6 ani)
Eveniment: independenţa
Dezvoltarea spiritului de iniţiativă sau a sentimentului de vinovăţie în funcţie de cum reuşeşte să-şi organizeze spaţiul personal
4. Competenţă versus inferioritate (6-12 ani)
Eveniment: şcoala
Dezvoltarea sentimentului competenţei sau al incompetenţei în funcţie de nivelul succesului în activitate
5. Identitate versus confuzie de roluri (adolescenţă)
Eveniment: relaţiile cu cei de-o seamă
Conturarea identităţii prin exersarea de roluri specifice ocupaţiilor, genului, politice sau crearea unei situaţii de confuzie de roluri
6. Intimitate versus izolare (tinereţe)
7. Generativitate versus stagnare (maturitate)
8. Integritatea eului versus disperare (batranete)
STADIILE DEZVOLTĂRII PERSPECTIVEI SOCIALE (A IMAGINII CELUILALT) – R. SELMAN
1. Preluare de perspectivă nediferenţiată (3-6 ani)
Se face diferenţa eu-celălalt ca gândire şi sentimente, dar cu frecvente confuzii
2. Preluare de perspectivă diferenţiată şi subiectivă (5-9 ani)
Sinele şi celălalt sunt recunoscuţi ca fiind diferiţi
Reciprocitate bilaterală în privinţa aspectelor concrete
3. Perspectiva celei de-a doua persoane (7-12 ani)
Capacitatea de a se transpune în situaţia altuia
Recunoaşterea faptului că celălalt poate face la fel
Reciprocitate bilaterală în privinţa gândurilor şi sentimentelor
4. Preluare de perspectivă mutuală şi specifică (perspectiva celei de-a treia persoane) (10-15 ani)
Posibilitatea de imaginare a unei a treia persoane care îi vede imparţial pe el şi pe celălalt
5. Perspectiva socială (14 ani-adult)
Înţelegerea faptului că perspectiva celei de-a treia persoane poate fi influenţată de sistemul de valori sociale
STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE – L. KOHLBERG
A. Nivelul preconvenţional al judecăţii morale (copilăria mijlocie)
Judecata bazată pe nevoi personale şi pe regulile altora
Stadiul 1, al pedepsei şi supunerii: regulile sunt respectate pentru a evita sancţiunea; binele şi răul sunt evaluate după consecinţele fizice ale acţiunii: este bine ceea ce este recompensat, rău ceea ce este pedepsit.
Stadiul 2, al scopului şi schimbului instrumental individual (hedonismului instrumental naiv): binele şi răul sunt evaluate după nevoile personale: este bine ceea ce aduce avantaje, rău ceea ce nu aduce un beneficiu; orientarea se face în direcţia obţinerii recompensei.
B. Nivelul convenţional al judecăţii morale (13-16 ani)
Judecata bazată pe aprobările celorlalţi, pe aşteptările familiei, pe valorile şi legile comunităţii
Stadiul 3, al conformităţii reciproc interpersonale (moralitatea bunelor relaţii): binele şi răul sunt apreciate după cum acţiunile produc plăcere şi după cum sunt acceptate de alţii
Stadiul 4, al sistemului social şi al conştiinţei (moralitatea ordinii şi datoriei): orientare spre lege şi ordine; autoritatea trebuie respectată şi ordinea socială menţinută
C. Nivelul postconvenţional al judecăţii morale (16-20 ani)
Stadiul 5, al drepturilor prioritare şi al contractului social: binele este apreciat după ceea ce socialul stabileşte ca standarde ale drepturilor individuale
Stadiul 6, al principiilor etice universale: binele şi răul sunt probleme ale conştiinţei individuale şi implică o serie de concepte abstracte ca justiţia, demnitatea umană şi egalitatea
STADIILE ELABORĂRII EULUI (DEZVOLTAREA CONŞTIINŢEI DE SINE) – G.W.ALLPORT
1. Copilăria mică (0-4 ani)
Eul corporal
Identitateade sine
Respectul de sine, mândria
Nevoia de autonomie
Stadiu critic în dezvoltarea conştiinţei de sine
2. Etapa preşcolară (4-6 ani)
Extensia eului (spiritul de competiţie şi simţul proprietăţii)
Imaginea eului rudimentară
Egocentrism şi început de reciprocitate
Bazele simţului responsabilităţii morale şi ale cunoaşterii de sine
3. Şcolarul mic (6-12 ani)
Eul ca factor raţional
Măsuri de prevenire a rănirii respectului de sine (defensă, evaziune, negativism)
Diferenţierea între standardele parentale şi standardele extrafamiliale
Identificarea ca principiu important al învăţării
4. Adolescenţa
Efortul personal este central
Imaginea de sine depinde de alţii
Simţul individualităţii este rudimentar
Revolta ca relaţie în căutarea identităţii
5. Proprium
Eul aşa cum este el simţit şi cunoscut
Eul ca obiect al cunoaşterii şi trăirii
Existenţa conştiinţei de sine
