I-ai spus azi copilului tău că ai încredere în el?

De câte ori te gândeşti la anii de şcoala îţi aduci cu siguranţă aminte de acei colegi care păreau că ştiu întotdeauna totul, că au răspunsuri deja pregătite, că nu le este teama să răspundă chiar dacă ceea ce spuneau era uneori gresit. Nimic nu părea să-i demotiveze. Probabil că acei colegi au avut norocul ca în familie să li se cultive în nenumărate rânduri încrederea în sine.

Iată, în continuare, câteva idei cu privire la modul în care îi puteţi arăta copilului dumneavoastră că aveţi încredere în el (ţineţi cont de faptul că este bine ca lauda să fie adresată în legătură cu o sarcină pe care a îndeplinit-o, nu la modul general):

Pentru copilul de un an:

• Încurajaţi-l să mănânce singur. „Bravo, Maria! Ai reusit să duci linguriţa la gură, singură! Mama/tata este tare mandră/u de tine!”
• Încurajaţi-l să urmeze anumite îndrumări simple. „Vino la mama/tata! Bravo, ai fost curajos să faci asta de unul singur!”
• Cereţi-i să vă aducă diferite obiecte. „Adu-mi te rog, ursuletul! Bravo, poti face şi lucruri care par a fi mai grele!”

Pentru copilul de doi ani:

• Încurajaţi-l să se îmbrace, să se spele şi să meargă la toaletă singur, spunându-i: „Poţi să faci acest lucru singur!”
• Apreciaţi copilul atunci când manifestă iniţiativa de a îndeplini el însuşi anumite activităţi. „Ai fost curajos/descurcăreţ şi ai făcut totul de unul singur"
• Lăsaţi-l să participe la activităţi de grup. „Ai avut incredre atunci când te-ai prezentat noului tău coleg de joaca".

Pentru copilul de trei ani:

• Ascultaţi ce are de spus şi arătaţi-i că-l luaţi în serios. „Pari a fi foarte încrezător când povesteşti. Felicitari, se vede că te pasionează!”
• Lăsaţi-l să răspundă la întrebări (evitaţi să răspundeţi în locul lui). „Tu ce parere ai? Cum crezi ca as raspunde eu în locul tău? Cum crezi că ar răspunde eroul tău preferat?”
• Întrebaţi-l ce i-ar plăcea să facă. „Azi e sâmbata. Am putea vizita gradina zoologica sau am puteam merge în parc. Ţie cum ţi-ar plăcea să ne petrecem timpul liber?”
• Întrebaţi-l ce cântece i-ar plăcea să cânte dându-i câteva opţiuni din care să aleagă.

Pentru copilul de patru ani:

• Permiteţi-i să-i înveţe pe alţi copii „Andrei, hai să îţi arăt cum funcţionează noua mea jucărie”.
• Încurajaţi-l să-si rezolve singur problemele, indiferent dacă acestea sunt de natură intelectuală sau socială, încercaţi să-i oferiţi suport emoţional în timp ce îl ascultaţi. „Înţeleg că te-ai simţit nedreptăţit atunci când educatoarea te-a pedepsit”
• Încurajaţi-l să deseneze singur şi să se implice în activităţi creative.
• Daţi-i ocazia să îndeplinească diferite comisioane simple.

Pentru copilul de cinci ani:

• Spuneţi-i: „Ştiu că nu vrei să faci acest lucru, dar am nevoie de ajutor şi ştiu că mă pot bizui pe tine să mă ajuţi".
• Lăsaţi-l să vă cânte cântecele şi să vă spună poveştile pe care le inventează singur.
• Bucuraţi-vă alături de el de farmecul si ineditul lucrurilor mărunte.
• Permiteţi-i să-şi planifice, să-şi realizeze şi să-şi evalueze singur metodele de învăţare.

De fiecare data lăudati-va copilul descriind ceea a realizat, un simplu bravo nu îi dezvoltă încrederea în sine. „Bravo, casa are ferestre, copacul este plin de fructe, ai reuşit să aduci găletuşa etc.”! Comunicand cu copii nostri şi apreciind realizările lor concrete le confirmăm că sunt valoroşi şi capabili de reuşită. Ei au toate şansele să dezvolte în timp obiceiuri mentale pozitive, ca de exemplu:

• Acceptarea necondiţionată de sine: „Sunt o persoană plăcută şi bună la foarte multe lucruri”.
• Asumarea riscurilor: „Nu este nicio problemă dacă greşesc atunci când încerc să fac ceva nou.”
• Independenţa: „Este bine să spun ceea ce simt şi gândesc. Nu trebuie să mă las condus de colegii mei atâta timp cât nu sunt de acord cu ei.”
• Gandirea de tip POT REUSI: „Pot face chiar şi lucrurile dificile.”

Cărţi care ilustrează personaje caracterizate de încredre: „Căsuta din oală", „Mica Sirenă”, „Aventurile lui Pinocchio”, „Degeţica”, „Fram ursul polar”

Referinţe bibliografice:

Kay Kuzma- “Intelege-ti copilul”, Editura „Viaţă şi Sănătate”, Bucureşti, 2003.

Ginott, Haim G. – Între părinte şi copil, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2006

Psih. Carmen Vieru