Într-o familie există conflicte, cred că suntem cu toţii de acord că aceasta este o axiomă. Până la urmă conflictele se creează în orice grup de persoane în care se stabileşte o anumită ierarhie şi în care organizarea este necesară. În familiile cu copii modelul sănătos este acela în care părinţii se află în fruntea ierarhiei, ei reprezintă autoritatea şi stabilesc regulile. Fără îndoială că pe măsură ce copiii cresc ei îşi dobândesc autonomia şi îşi creează un sistem propriu de valori, însă cât sunt mici ei au nevoie de un sistem de reguli extern, hotărât de părinţi. Acest lucru nu înseamnă, bineînţeles, că cei mici nu sunt la fel de valoroşi ca şi părinţii lor. Este bine ca ei să simtă că sunt persoane speciale şi demne de respect. Un bun mod de a li se arăta că sunt luaţi în considerare ca persoane complete este ca părinţii să îşi respecte propriile reguli. Mesaje de tipul: „Spală-te pe mâni când intri în casă” în condiţiile în care părintele nu se spală creează o stare de confuzie. Copilul nu mai ştie dacă să urmeze regula rostită sau pe cea văzută. Iar dacă cel mic îşi formulează nelămurirea şi răspunsul părintelui este: „Tu trebuie să faci asta pentru că eşti mic”, copilul se va simţi frustrat, nedreptăţit, nu la fel de valoros (până la urmă în această situaţie părintele face un abuz de putere).
Multe conflicte familiale apar de pe urma nerespectării regulilor sau de pe urma unor comportamente repetate care sunt considerate deranjante. Aceste situaţii pot fi rezolvate prin empatie, prin asertivitate şi uneori printr-o marcă a inteligenţei emoţionale: umorul! Umorul are darul de a detensiona şi de a aduce un zâmbet pe o faţă ce putea fi încruntată. Iată, aşadar, câteva tehnici pline de umor pe care le puteţi încerca în relaţia cu copiii dumneavoastră:
Scrieţi bileţele
Copiii de toate vârstele sunt încântaţi să primească mesaje scrise de la părinţii lor, ei se simt încurajaţi să răspundă tot în scris sau prin desene şi în plus îndeplinesc cu plăcere activitatea menţionată în bilet. Exemple de astfel de bilete sunt: „Dragă Alina, Ajutor! Părul acumulat în scurgere îmi provoacă dureri de gât! Gâl-gâl, Chiuveta ta înfundată” sau „Diseară la ora 19:30 se citeşte o poveste în dormitor, sunt invitaţi toţi copiii îmbrăcaţi în pijamale, care s-au spălat pe dinţi. Cu drag, Mama şi Tata”. Puteţi fi cât de creativi doriţi în compunerea acestor bileţele. Oricât de amuzantă şi de eficientă ar fi această abordare, aveţi totuşi grijă să nu o folosiţi în exces deoarece farmecul ei constă tocmai în elementul de surpriză şi în ieşirea din cotidian.
Confecţionaţi cartonaşe pentru stări
Uneori părinţii sau copiii nu se află în starea lor cea mai bună, fie sunt morocănoşi, fie sunt obosiţi, fie au avut o zi grea etc, în aceste momente dacă cineva din familie iniţiază o discuţie solicitantă, în care este nevoie să se ia decizii sau în care este nevoie de implicarea maximă a celui care nu se află în formă, se poate isca un conflict. Puteţi stabili de comun acord nişte simboluri care să indice starea de disponibilitate, o astfel de modalitate este semaforul. O familie a pus lângă uşă 3 cartonaşe în culorile semaforului, atunci când copilul venea acasă lua unul din cartonaşe şi îl arăta părinţilor pentru ca ei să aibă un indiciu asupra deschiderii lui de a vorbi pe moment despre ziua pe care a avut-o. Astfel: verde însemna că este pregătit să vorbească, roşu că preferă să fie lăsat un timp să se liniştească, iar galben că poate avea o conversaţie, dar că mama şi tata trebuie să procedeze cu atenţie şi să fie oricând dispuşi să se oprească. Într-o altă familie exista un cartonaş pe care scria: „Atenţie la părinte!”, atunci când mama sau tata purtau cartonaşul respectiv, copiii ştiau că este bine să îşi amâne discuţia cu părintele respectiv.
Acompaniaţi treburile casnice cu muzică
Găsiţi melodii al căror ritm să se potrivească cu diverse activităţi casnice precum: dusul gunoiului, pusul rufelor murdare la spălat, strânsul mesei, plimbatul câinelui. Astfel când va începe o anumită melodie copilul va şti ce are de făcut şi va fi mult mai bucuros să fie anunţat altfel decât prin mustrări sau reproşuri. Din nou este o metodă de care este bine să nu se facă abuz, pentru că cei mici nu sunt nişte roboţei care să răspundă la nişte stimuli. O familie a convenit că melodia „Who let the dogs out” este pentru scosul câinelui, însă nu puneau această melodie de fiecare dată când venea rândul copilului să scoată câinele, doar uneori, când el întârzia în îndeplnirea acestei responsabilităţi, mama dădea drumul la melodie.
Cu siguranţă puteţi găsi sute de modalităţi de a introduce umorul în familia dumneavoastră şi vă puteţi bucura de efectele benefice ale acestuia. Tehnicile de rezolvare a conflictelor prin umor detensionează şi pot înlocui o situaţie neplăcută cu una pozitivă din punct de vedere afectiv.
Referinţe bibliografice
Elias, Maurice J., Tobias, Steven E., Friedlander, Brian S. – Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2003
Faber, Adele, Mazlish, Elaine – Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte şi cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească, Editura Teora, Bucureşti, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu