O educaţie bazată pe dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copilului este o educaţie fundamentată pe iubire, însă nu numai, ea necesită cunoştinţe şi preocupare din partea părinţilor în acest sens. A fi părinte presupune un şir nesfârşit de provocări, de situaţii conflictuale, de crize neaşteptate. Modul în care părinţii reacţionează la aceste evenimente nu este lipsit de importanţă, reacţia poate influenţa în bine sau în rău personalitatea copilului şi respectul de sine. Haim G. Ginott spunea “Ne place să credem că doar un părinte în neregulă reacţionează în moduri nocive pentru copil. Dar, din nefericire, chiar şi părinţii afectuoşi şi bine intenţionaţi învinovăţesc, umilesc, acuză, ridiculizează, ameninţă, mituiesc, pun etichete, pedepsesc, predică şi moralizează”. Am ales să cităm acest paragraf deoarece el ilustrează că dragostea pentru copil este esenţială, doar că este bine ca ea să fie însoţită de informaţii despre comunicarea sănătoasă.
Inteligenţa emoţională presupune şase capacităţi distincte. Vă propunem un exerciţiu: în timp ce le citiţi încercaţi să vă autoevaluaţi aceste abilităţi gândindu-vă la exemple concrete din viaţa dumneavoatră în care ele se confirmă.
Capacitatea de a:
1. Simţi
2. Identifica propriile sentimente
3. Identifica sentimentele altora
4. Exprima în exterior sentimentele
5. Comunica sentimentele altuia
6. Dirija propriile comportamente
Dezvoltarea emoțională a copilului are la bază capacitatea părinților de a-și înțelege și accepta propriile sentimente şi emoții, precum și modalitatea în care aceștia își exprimă trăirile. Cu toţii dispunem de inteligenţă emoţională, însă anumite persoane pot fi mai inhibate decât altele din acest punct de vedere, ele îşi pot bloca propriile capacităţi de a simţi şi de a rezona cu ceilalţi din varii motive ce ţin fie de moştenirea genetică, fie de modul cum au fost educate, fie de experienţele de viaţă. Vom explora în articole ulterioare modalităţi de a debloca propriul potenţial emoţional.
Ce părinte nu îşi doreşte un copil inteligent, cu aptitudini variate în diferite arii de cunoştinţă? Toate acestea ţin de sfera cognitivului, a gândirii, şi sunt importante, însă aspectul emoţional nu este deloc de neglijat. Dimpotrivă, dezvoltarea laturii afective îl ajută pe copil în formarea unui caracter frumos, în stabilirea unui cod moral propriu, în gestionarea diferitelor bariere şi dificultăţi cu care se va confrunta pe parcursul vieţii. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale la copil presupune ca el să îşi formeze o imagine de sine realistă şi clară, să dea dovadă de siguranţă de sine şi să nu se clatine în faţa primei situaţii neplăcute, deoarece îşi înţelege nevoile şi sentimentele şi înţelege sentimentele altora. Un copil ai cărui părinţi sunt atenţi la aspectul emoţional al educaţiei sale va ştii să se iubească şi să dăruiască iubire celor din jur, va ştii că este o persoană valoroasă, chiar dacă nu este întotdeauna perfect.
Referinţe bibliografice
Campbell Ross – Educatia prin iubire, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001
Elias, Maurice J., Tobias, Steven E., Friedlander, Brian S. – Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2003
Ginott, Haim G. – Între părinte şi copil, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu