Dacă sunteţi deja părinţi, probabil aţi constat că pentru a stimula curiozitatea copilului este nevoie să aduceţi periodic schimbări mediului în care trăieşte. În acest sens, jucăriile au un rol foarte important, amplificând dorinţa copilului de a învăţa, iar studiile în domeniu confirmă acest lucru.
- La un concurs internaţional de Design Arango (1979, Miami, Florida), deşi au fost expuse proiecte cu un design sofisticat, proiectul câştigător a fost un set de 40 de spatule din lemn, fiecare având la capăt câte un desen diferit în culori intense: un om de zăpadă, un cornet de îngheată, un soare şi alte obiecte, lucruri des întâlnite în viaţa unui copil. Copiii trebuiau să aleagă câteva spatule, să le pună în ordinea dorită şi apoi să creeeze o poveste cu ele.
- Profesorul de pedagogie de la Universitatea din Miami, Dr. G. Provenzo, a afirmat că adulţii consideră că jucăriile pentru copii trebuie să arate ”frumos”. În opinia adulilor, ”frumos” înseamnă elegant şi bine finisat. Însă ceea ce-l interesează de fapt pe copil sunt obiectele care seamană cât mai mult cu cele reale. Cu sigurană aţi constatat cât de atragător şi intersant este un set de chei reale faţă de unul de plastic.
- B. White afirma că multe din cele mai ”populare” jucării pentru copii nu-i interesează deloc pe aceştia. Dincolo de interesul exploratoriu iniţial manifestat de copii pentru tot ceea ce este nou, aceştia petrec rareori mai mult timp cu o jucărie elaborată conform vârstei căreia i se adresează. O minge ieftină îi captează copilului atenţia pe o perioadă de 20 de ori mai mare, deoarece fiecare aruncare şi rostogolire este diferită de cea dinainte.
Rolul jucăriilor este acela de a facilita dezvoltarea copilului din punct de vedere cognitiv, motric, al limbajului, al încrederii în sine şi al aptitudinilor sociale. Însă, pentru a fi eficiente, jucăriile nu trebuie să coste foarte muţli bani şi să fie sofisticate, precum multe jucării pe care le cumpăraţi din magazin. Veţi fi surprinşi cum multe obiecte din casă pot deveni jucării ce le captează micuilor atenţia, descoperindu-le de fiecare dată alte şi alte întrebuinţări. Atunci când copilul se joacă e bine să vă întrebaţi: ”Copilul meu are ce să vadă, să audă sau să pipăie?”. De exemplu, îi puteţi oferi pentru a se juca, o cutie mare din plastic şi una mai mică (puteţi pune şi câteva boabe de orez în ele - pentru stimularea auditivă), o pungă de portocale sau o lămâie, precum și alte obiecte cu texturi diferite; astfel, degetele copilului vor avea ocazia de a învăţa ceva despre texturi, şi anume că acestea sunt diferite! Spre deosebire de jucăriile din magazin, cele confecionate de dumneavoastră îl vor atrage pe copil şi când va fi mai mare! Copilul se va obişnui cu ele şi le va utiliza în mod repetat. Este important de subliniat că familiarizarea şi repetiţia sunt factori esenţiali ai învăţării încă de la o vârstă foarte fragedă.
Multe obiecte din casă pot deveni jucări pentru copii, ca de exemplu: oglinda (copilul nu vede niciodata de două ori acelaşi lucru, expresia feţei modificandu-se de la o zi la alta); miezul din carton al sulurilor de prosoape de bucătărie sau de hârtie igienică (sunt uşoare şi pot fi rostogolite, se poate privi prin ele, pot fi atinse diverse obiecte cu ele, pot fi decorate cu diverse imagini decupate din reviste, învelite în hârtie colorată); cutii simple din plastic (pot fi introduse una într-alta, dacă au capac pot fi aşezate una peste alta, pot fi umplute cu dopuri, nasturi, agrafe de birou sau linguriţe, copilului îi va plăcea să le scuture).
Lista este aproape nesfârşită. Deschideţi uşile dulapurilor şi ale cămării şi începeţi de acolo!
Multe obiecte din casă pot deveni jucări pentru copii, ca de exemplu: oglinda (copilul nu vede niciodata de două ori acelaşi lucru, expresia feţei modificandu-se de la o zi la alta); miezul din carton al sulurilor de prosoape de bucătărie sau de hârtie igienică (sunt uşoare şi pot fi rostogolite, se poate privi prin ele, pot fi atinse diverse obiecte cu ele, pot fi decorate cu diverse imagini decupate din reviste, învelite în hârtie colorată); cutii simple din plastic (pot fi introduse una într-alta, dacă au capac pot fi aşezate una peste alta, pot fi umplute cu dopuri, nasturi, agrafe de birou sau linguriţe, copilului îi va plăcea să le scuture).
Lista este aproape nesfârşită. Deschideţi uşile dulapurilor şi ale cămării şi începeţi de acolo!
Bibliografie
Goldberg, Sally – ”50 de activităţi interactive pentru dezvoltarea copilului”, Editura Polirom, Iaşi, 2009
Psih. Carmen Vieru
Excelent articol! E adevarat,fetita mea nu e interesata de jucariile din comert ci mai mult de o minge mica,simpla, de lingurile de lemn sau alte obiecte din casa.
RăspundețiȘtergere